Altădată plină de petrecăreți, plaja din Vama Veche a devenit dezolant de pustie!

Până acum, în această perioadă a anului, stațiunea Vama Veche era sinonimă cu distracţia, cu aglomeraţia, însă din cauza restricțiilor luate din cauza pandemiei, punctul zero al petrecerilor de la mare a ajuns un imens… pustiu!

În ultima de zi de Ordonanţă militară – 14 mai, Vama Veche era tacută. Semnul pe care îi stă numele nu te mai poftea pe teritoriul distracţiei, nu mai auzeai din zare rumurul vocilor a mii de oameni, nu mai vedeai nicio maşină. Practic, totul este cu „NU”. Cei care au văzut măcar un film despre apocalipsă, îşi pot imagina acel tablou al unui oraş părăsit din care oamenii au fugit în grabă, lăsând în urmă totul, fără a face bagaje sau a lua măcar o fotografie din casă.

Pe celebrul bulevard care coboară către plajă, cunoscut vamaioţilor ca „Magheru”, din loc în loc muncitorii mai toarnă o bucată de asfalt, mai repară o bordură sau altele. Unii sunt în magazine şi aprovizionează. Alţii reamenajează terasele care îşi aşteaptă turiştii… Cei care vor mai avea curaj să vină la Vama Veche. Dacă îi întrebi pe cei de la puţinele locaţii deschise, mai exact 2 magazine de unde să cumperi una-alta, ei sunt optimişti, însă conştienţi că nimic nu va mai fi la fel. Multe cluburi sunt ferecate şi aşa se pare că vor rămâne anul acesta. Plaja nu este pustie, pentru că a devenit loc de promenadă pentru câinii fără stăpâni. Doar ei se joacă, aleargă şi pare că doar pentru ei viaţa e la fel.

Zi sau noapte, nu contează. Vama e la fel. Dar alt fel. E goală. Într-o oră nu trec mai mult de trei maşini, iar dintre ele, două sunt pentru aprovizionare.

Pe plaja din Vama Veche se joacă doar cățeii fără stăpâni

În prima oră a lui 15 mai, intrat în istorie ca ziua 1 de stare de Alertă, e trist. Şi cerul e acoperit de o pâclă dubioasă. Nici nu plouă, nici soarele nu vrea să iasă. Marea îşi vede de cursul ei firesc, dar sunt doar pescăruşii care se bucură de existenţa sa. Nisipul este curat,  sunt urme de lamă. Doar nişte scoici, 2 bărci ce par abandonate, 2 scaune goale de salvamar, barurile de pe plajă au obloanele trase. Rar mai auzi o muzică din curtea unei locaţii de cazare. Nu cred că s-ar fi gândit vreodată cineva că în luna mai, în Vama Veche te vei mira şi bucura totodată la auzul muzicii.

Chiar dacă au trecut 24 de ore, celebrele străzi din Vama Veche sunt la fel de goale, triste şi păstrează imaginea dezolantă de oraş părăsit. Dacă opreşti să cumperi o cafea to go nici nu înţelegi cât costă, că de omul care te serveşte te separă un plexiglas, iar masca nu ajută nici ea prea tare să distingi din prima ce a spus: 6 sau 7 lei… 16 sau 6… Dar, asta este noua normalitate la care trebuie să ne adaptăm.

Cât despre reacţiile localnicilor? Când te văd şi îşi dau seama că nu eşti din zonă, se uită la tine de parcă s-ar şi şterge cumva la ochi ca să fie siguri că nu eşti fata Morgana sau le-a luat-o mintea razna şi au halucinaţii. Că se uită unul sau doi… nu îţi pui întrebări, dar când 10 persoane au aceeaşi reacţie, ajungi să te uiţi la tine să vezi dacă nu ai plecat cu pantalonii descheiaţi sau ai ceva pe faţă şi nu ai remarcat…

Că lumea nu a fost la Vama Veche e o dovadă că mare parte dintre noi a înţeles că pericolul încă există. Inamicul invizibil stă cumva după colţ şi totuşi la vedere. Pândeşte şi ne vrea sănătatea. Doar atenţi putem să îi grăbim plecarea. Doar având grijă de noi vom aduce înapoi ceea ce numim viaţa de dinainte. Cum va fi Vama Veche în acest sezon estival? Greu de spus, imaginat, anticipat. Trăim şi vedem.

Deocamdată, Vama Veche este goală şi tristă.